duminică, 4 februarie 2018

Valoarea unui zambet



Am invatat ca...orice persoana pe care o intalnesc, merita binecuvantata cu un zambet venit din inima. Inima se adreseaza inimii intr-un mod in care mintea nu o poate face...

Un zambet este o soapta de iubire fara cuvinte...
Un zambet este o raza de soare printre nori
Un zambet este o incurajare la intristare
Un zambet este un semn de prietenie 
Un zambet este lumina pe fata oricui
Un zambet este expresia unui gand bun
 Un zambet este viata sufletului 



Un zambet este frumusetea expresiei
 Un zambet lumineaza si incalzeste 
Un zambet atrage un alt zambet
Un zambet este un dar nepretuit
Un zambet este o soapta de iubire fara cuvinte..

.

Cristina David

vineri, 22 aprilie 2016

Momente de fericire pe care ni le putem oferi atat de lesne...





Alergand in goana prin viata intr-un marathon cu scopuri mercantile ,pe care nici macar nu avem vreo garantie ca il vom castiga pe primele locuri….trecem cu totala nepasare pe langa atatea lucruri presarate de-a lungul drumului , nedand importanta decat sa obtinem cu orice pret ceea  ce NU avem si nerealizand ca ce AVEM este pretios pentru noi si  sufletele noastre, pentru sensul adevarat si valoros al vietii care ne-a fost daruita.
Iesisem “in oras” , cu treaba…in NJ,  aceasta expresie nu este proprie cand locuiesti , ca mine, intr-o localitate mica si pitoreasca inconjurata si presarata in multe locuri de verdele crud al primaverii  si flori de toate culorile. Privirea mea a fost atrasa de doi pomi infloriti , doua culori complet opuse, diferite . Un roz intens si un alb imaculat. Erau amandoi pe o pajiste care apartine unei biserici luterane. Loc de pace, loc de reculegere. Trec adesea pe acel drum, insa…azi abia am avut acea revelatie a frumosului , nu am putut sa NU observ.
In loc sa conduc mai departe in mare graba, am oprit-o. Mi-am dat jos din masina  si cu o mare bucurie , incantare, am fotografiat privelistea , fericita ca aveam de data asta celularul cu mine….pierdusem alte ocazii asemanatoare ramanand cu un sentiment de amaraciune…
Aceste ocazii nu le avem mereu, dar cand le observam , cand ne ies in cale, sa le dam atentie! Ne lumineaza si incanta sufletul, ochii , ne dau o alta perspectiva asupra vietii. A fost ca o victorie, o izbanda , dar nu materiala , ci a sufletului…Si acum , ajunsa acasa , imi revine in minte scena, tabloul minunat pe care am reusit si sa-l imortalizez. Si am pace acum, ce ma va hrani mult timp.









Sunt si alte ocazii pe care le neglijam, pur si simplu le pierdem din vedere. Sa scriem un mesaj cald ,  cuiva apropiat, sau sa le dam celor dragi un scurt telefon ca semn de atentie adevarata, neconditionata….
Sa recunosc acum, vorbind despre acest aspect, ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu prietenii minunate. Eu , de felul meu sunt neatenta cu acest lucru, dau vina pe lipsa de timp si multele sarcini de implinit zilnic. Dar ma autoinsel. Cei dragi, de ce NU UITA? Sau de ce AU timp? Nu se supara niciodata ca eu nu am dat mult timp semn de viata, pur si simplu se bucura sa ne auzim. Sa aflam unii de ceilalti…Ma bucur DIN PLIN si eu. SI, atunci imi dau seama ca NU E BINE ce fac. 

Dumnezeu ne-a daruit multe bune si frumoase, ne daruieste in continuare. Ce facem noi, cum raspundem? Uitam si sa-I multumim , cel mai adesea.
“Uităm gesturile frumoase făcute de alţii pentru noi, dar nu le uităm pe cele urâte. Uităm să întindem o mână unui suferind. Uităm să zâmbim, să privim cu duioşie, să mângâiem, să îmbrăţişăm. Uităm să spunem „mulţumesc” „te rog” „iartă-mă” „te iubesc”. Uităm să renunţăm la ură, la orgoliu, la invidie şi la toate sentimentele negative.”
Nu mai stim sa traim cu adevarat , sa simtim , sa ne bucuram , sa gustam frumusetile vietii . Nu mai stim sa rostim  intr-un extaz “ DOAMNE, cat de minunat este ! Cat de BUN esti Tu cu noi!”



Nu am exagerat de fel ce am exprimat in scris , sunt constienta ca multi dintre oameni simt la fel. Dupa cele observate , si ani destui de viata petrecuti  , cu bune si cu mai putin bune, as avea un sfat , si-l dau din inima :
Sa stim si sa putem a ne opri LA TIMP din goana vietii acesteia care tinde sa ne inghita cu totul si sa ucida ce este bun si frumos in noi . La timp ca sa vedem ce ni s-a daruit , sa ne umplem sufletele de energie luminoasa , de multumire pentru ce avem, de iubire pentru cei din jurul nostru si mai ales, IUBIRE pentru Cel Care are grija celor pacatosi, asa ca noi.

Primavara frumoasa !
Cris

miercuri, 30 martie 2016

Harul ne readuce zambetul in inimi si pe fetele noastre



Un gand de retinut de fiecare dintre noi : acela ca singuri  , bazandu-ne pe noi insine si puterile noastre, nu putem razbi raul din viata care nu este usoara si nu avem cum sa fim la randul nostru sprijin celor din jur , celor care sufera si duc o viata de lipsuri.



Gandul acesta daca se intipareste in mintea noastra si se pune la lucru zi de zi , face minuni atat pentru noi insine cat si pentru ceilalti.
Noi uitam sau tindem sa uitam , luati pe sus de grijile vietii , ca avem un sprijin permanent in puterea si bunatatea Lui Dumnezeu. El este acolo pentru noi. Oricand avem nevoie de ajutor , in orice moment. Nu ne paraseste niciodata , asa ne-a promis atunci cand a plecat la Tatal.

Mi-a fost dat , nu o data , sa observ diferenta dintre felul in care a decurs ziua atunci cand am inceput-o si continuat-o inaintand printre problemele ei cu gandul acesta, vorbind cu Dumnezeu neincetat si cerand sfatul sau pur si simplu lasand cu incredere greul in seama Lui spre rezolvare , si cum au mers lucrurile in zilele in care ma framantam intruna si imi faceam tot felul de griji chiar si pentru nimicuri, uitand ..uitand..si iar uitand de El. Spre incurajare , va pot spune cu multa sinceritate si dorinta de a va convinge , ca sunt multe alte persoane care mi-au impartasit acest lucru. Dumnezeu aici pe pamant cand a trait printre noi a faptuit multe si mari minuni. Tot astfel El a facut si continua sa faca minuni atat in lucruri mici cat si in problemele noastre mari care par de nerezolvat. El lucreaza in viata noastra mereu si mereu, pe tacute si nevazute insa noi trebuie sa-I dam sansa . Vedem lucrarile lui abia dupa , atunci cand realizam cum s-au petrecut toate. El are caile Lui nestiute de noi oamenii, dar sigure. Sa ne incredem , deci,  in puterea Lui .



Acest gand reflecta o realitate, un adevar care nu poate fi neglijat , este un pacat sa nu folosim ceea ce ni s-a daruit prin jertfa si sacrificiu. Pus in practica fiecarei zile din viata noastra, gandul acesta ne aduce o liniste de mare pret care ne va ghida pe nevazute spre implinirea cu bine a problemelor ce le avem in acea zi. Este asa de greu sa facem acest lucru ? Sa incercam , caci "incercarea moarte nu are" , atunci abia ne vom da seama cat este de mare puterea Domnului si cat de adanca este iubirea Lui pentru noi.

Doresc din suflet sa va ajut cu cele impartasite, sa aveti acea schimbare de inima care va va readuce zambetul pe buze la inceputul fiecarei zile. Indemnul meu catre voi este sa incercati sa pastrati gandul incurajator si facator de minuni atunci cand este insusit cu adevarat si aplicat zi de zi.
Sa devenim puternici si curajosi in fata necazurilor cu care ne confruntam de multe ori prin El , sa credem si sa ne intarim credinta prin cele constatate. Daca noi nu stim bine de ce calea nostra prin viata este presarata de bolovani mai mari sau mai mici, nu este niciodata neteda , Dumnezeu stie prea bine ce este rezervat fiecaruia si ne va scoate la Lumina. Cu o conditie : sa nu Il parasim , sa nu Il uitam si sa ne sprijinim in El.

Pace si liniste sa aveti, sa fiti scaldati in Lumina !

Zambetul inimii


vineri, 26 februarie 2016

Nevoi sufletesti neexprimate pot genera conflicte

Nu vor fi ideile mele cele ce voi urma sa postez, nu in intregime, mai exact.

Citim mereu, ne informam si dorim sa aflam cat mai multe si variate opinii sau date in legatura cu ceea ce ne intereseaza mai mult si mai mult...in functie uneori de dispozitia noastra de moment.

Meditam si ne intrebam, si invers, ne intrebam si meditam....
Oare ce ar fi sa schimbam din aspectele ce nu ne plac in viata noastra sufleteasca , cum sa procedam?
Dorim ca sa avem liniste launtrica iar in inima noastra sa fie eterna pace si un zambet incurajator...
Insa fiecare zi aduce cu sine alte si alte probleme, neplaceri  - iar unele dintre ele totalmente neanticipate. Cu trecerea prin fiecare asemenea noua traire ar trebui sa ne inarmam cu unele calitati pe care probabil nu le stapanim indeajuns , de aceea avem nevoie de rabdare multa si stapanire de sine, foarte greu de insusit, este adevarat.

"Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând sentimente negative.. În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii. Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent. Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte. În aceste situaţii, am face bine să ne amintim vechea zicală cu privire la importanţa desprinderii de anumite situaţii, ce vor aluneca din câmpul nostru, precum se prelinge apa de pe spatele unei răţuşte."

Dar...cum ? vine intrebarea , imediat ....aceasta usurinta de a trece nepasatori , neatinsi de remarci dureroase si uneori nedrepte  la adresa noastra nu vine de la sine, nu o avem, pur si simplu. Si pentru aceea destabilizarea emotionala despre care ne spune autorul articolului in randurile de mai sus are loc de multe ori, in alte cuvinte se repeta suparator de des in special la aceia dintre noi cu o mare sensibilitate...

"Conflictul este un aspect inevitabil al vieţilor noastre; dat fiind că, adeseori, sistemele noastre de credinţă şi modurile noastre de a fi contrastează puternic cu cele ale fiinţelor dragi, ale cunoştinţelor, ale partenerilor de afaceri, ori ale colegilor de serviciu. Totuşi, în pofida suferinţei pe care o pot declanşa neînţelegerile, ele constituie, totodată, o sursă de învăţăminte. 
Maniera în care ne strunim pe noi înşine, atunci când ne aflăm în situaţii tensionate sau conflictuale, indică nivelul nostru de răbdare, de stăpânire de sine, precum şi gradul de elevare a stărilor noastre emoţionale – calitatea energiei noastre."

Mai usor de inteles decat a gasi acele maniere , a ni le insusi. In urmatoarele idei am aflat ceea ce doream, o solutie nu tocmai greu de aplicat...



 
"Cu scopul de a soluţiona conflictele, oricât de supărătoare ar fi motivele neînţelegerilor, ar trebui să ne abordăm oponentul cu inima deschisă, plină de compasiune. Judecăţile şi vina trebuie lăsate deoparte; mai mult decât atât, ele trebuie înlocuite cu respect reciproc. Conflictul îşi are, în mod frecvent, originea, în nevoi sufleteşti neexprimate, care sunt mascate de atitudini combative, sau de un comportament agresiv. Dacă abordăm şi gestionăm o stare conflictuală, cu inimile pline de iubire şi acceptare, atunci vom fi, cu siguranţă, în măsură să găsim o cale de soluţionare favorabilă."

Asa simteam : ca iubirea, respectul si intelegerea celuilalt  , acela care ne-a tulburat prin vreo atitudine sau cuvinte nepotrivite , ar fi calea. Lipsa de prejudecati si ocolirea  resentimentelor. Ne aduc o adevarata eliberare , descatusare de apasarea sufleteasca si animozitatea care impinsa la infinit ne pot distruge si instraina chiar de noi insine.

Sa ne straduim sa acceptam ca nu toti suntem la fel, ca acel conglict creat poate ramane doar de moment si ca intelegandu-l pe oponentul nostru, ajungem la lumina si la impacare. Iar noi regasim zambetul  cald care aduce alte zambete in inimile sau pe fetele celorlalti.



Sa intelegem  ca :
 
"fiecare conflict se preschimbă într-un nou prilej de a-ţi dezvolta empatia, compasiunea şi toleranţa."

Madisyn Taylor – Puterea Compasiunii
postare si comentarii  -  Cristina David
 
 

vineri, 18 septembrie 2015

Este fericirea mult cautata un sentiment de durata?



Fericirea, o senzatie atat de diferita de la un om la altul....caci felul in care o concepem este diferit.
Dureaza fericirea o viata intreaga? O intrebare naiva ati spune, si fara noima.
Acest sentiment atat de complex alcatuit din multe alte sentimente si trairi suprapuse, impletite in acelasi timp, traieste in noi atata timp cat ii permitem noi ca sa existe. Cu cat inaintam pe drumul vietii ne dam seama de aspecte ce nu le-am observat inainte, din prea multa concentrare asupra dorintei de A FI FERICIT.




Important este sa faci diferenta , iar acest lucru depinde in mare masura de o experienta cat mai bogata in diversitatea ei, de-a lungul vietii. La anii tineretii suntem tentati sa acceptam tot ce vedem si auzim...nu prea stim ce inseamna prefacatoria,inca. Dar urmeaza sa aflam....


Pentru mine de exemplu ,dar nu inseamna ca asa si este pentru toata lumea, (pomeneam mai sus cat de diferit este conceptul de fericire care depinde de trairile fiecaruia), fericirea vine din interiorul nostru ca raspuns al unor intamplari prin care trecem, la unele gesturi  ale celorlalti , la reactii sau comportamente din afara.


Erai intristat si ganditor? Dar te intalnesti cu o persoana care iti zambeste si iti vorbeste frumos , cu intelegere? Nu se schimba starea interioara? Mie asa mi se intampla. dintr-odatamai bine.  Un sentiment placut , linistitor se instaleaza si ma simt fericita. Atata timp cat permit acestei noi senzatii sa-mi inunde fiinta, fericirea va exista . Voi continua sa simt fericire  si o senzatie de bine in sinele meu.

 Am aflat o spusa inteleapta a scriitorului german Goethe , la care ader prin felul meu de a privi acest aspect.

  "Fiecare are in mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma."  Goethe

Fericirea este, tot dupa mine, o stare de BINE. In toata faptura noastra. Ramane in noi DOAR atat timp  cat ii permitem. Daca persoane cu o stare de indispozitie sau  anumite conjuncturi neplacute intervin ulterior si au mai multa greutate in a influenta starea noastra, fericirea pleaca, ne paraseste. Ce putem face in aceste momente?  Cum sa pastram in suflet starea de bine daruita inainte si sa ignoram raul aparut pe neasteptate ? Este greu, dar  dupa cateva incercari, veti constata ca este chiar usor. Si extrem de benefic.




Multe stari de indispozitie survin in urma unor intamplari neplacute. Daca ne lasam prada lor , greseala este a noastra si vom plati. 
Prin cele constatate , recunoastem caracterul efemer al fericirii omenesti. Si totodata caracterul ei pur personal, conjunctural si subiectiv.

Starea de fericire si intensitatea sau durata ei este dependenta de fiecare fiinta , de felul in care prelucreaza datele vietii zilnice sau de mai lunga durata...Am intanit oameni pe care un zambet sincer si vorbe calde nu ii putea face fericiti, nici macar pe moment.  In viata noastra nimic nu are o existenta de durata, la fel este cu fericirea... Sa-i permitem acestei stari sa ne bucure macar cateva momente! In care sa uitam de greutati, nemultumiri si lipsuri. Fericirea dureaza numai atata timp cat ii ingaduim de a ramane in noi. Atata timp cat dorim sa fim fericiti.

Sa ne alaturam dorintei de a fi fericiti a altora. Sa participam la fericirea celorlalti. Zambind, mangaind cu cuvintele o inima intristata, aducand bucurie in sufletul cuiva pritr-un gest sau o privire. Este oare prea greu? Nu cred , dar necesita multa intelegere, iubire de aproapele si consideratie pentru cei din jur.  Ne gandim la acest lucru? Acordam putin timp celuilalt? Cat de des? Intrebari care trebuie sa existe in mintea nostra si carora este benefic si pentru noi ca sa le gasim un raspuns bun.

"Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!" - Octavian Pale
r


 Cristina David







luni, 2 martie 2015

Primavara din suflet


Prilej de multa bucurie , caci Primvara a sosit ! Din vremuri de demult, ziua prima din luna Martie deschide usa primaverii care in fiecare an revine printre noi sa ne dezmorteasca dupa o lunga hibernare prin lunile lungi , geroase si inzapezite ale Iernii celei aspre.

Sufletele noastre se incalzesc la soarele tot mai prietenos, la aerul improspatat si inmiresmat de parfumul florilor care se itesc precum pete de culori vii in covorul din ce in ce mai verde al ierbii rasarite peste tot : campii  valurite , dealuri domoale , gradini odihnitoare , parcuri incantatoare.

Primavara ne mangaie si ne zambeste cu cerul de un azuriu luminos ce ne delecteaza ochii...si ne incanta inima.

Revenim cu mult entuziasm la viata , odata cu natura ce izbucneste cu-o  forta de nestavilit.
Sufletul se bucura din plin , cunoaste iar multumirea, fericirea , ii vine  a pluti pe norii albi razleti ce cerul impanzesc facandu-l mai albastru...

Totul este armonie, bucurie , nu mai tremuram de frig, iar inima canta psalmi de multumire inaltand lauda Creatorului atator minunatii care farmeca ochii, mintea, sufletul...

Si...pe neasteptate , brusc, ne trezim la o dimineata cenusie cu nori nemilosi ce-ntuneca totul in jur . Sufletul se intristeaza si aproape plange...unde-i oare Primavara? Incotro s-a dus, ne-a parasit? Am suparat-o cu ceva? nu apucam sa ne dumerim ca picuri grei de apa incep sa cada din norii cei grei ...si cerul plange ! Iar sufletul, la fel...si apa care se cerne de sus tot cade , cade neincetat.
Zgribuliti inaintam prin ploaie cu ochii in pamant. 



Privirea cauta in sus, intrebatoare : cat o mai tine tot asa?
Dar uite! ...e o parere doar ? norii se lumineaza ..A, da , o raza alba radioasa razbate dintre ei . Nu trece mult si cerul e albastru ,  lumina-i peste tot ! Caldura ne patrunde atata de placut ....

Si asta-i ce dorim ...un suflet bun si cald si care nu-i ranit .

 Suntem simple fiinte care ne ducem viata  in lumea asta mare . Unde de multe ori atat de greu ne pare...de ce se strange al nostru suflet atat de tare?

De ne gandim atent mintea ni se deschide si-ntrezarim franturi de ganduri rele, urate  si intunecate , discernem vorbe taioase ca un brici ....apar , din amintire si fapte , nu faloase, ci tare dureroase. Dar cand si cum? Le facem si nu stim?. De ne-aplecam adanc asupra mintii noastre aflam in profunzime  si lucruri odioase ce-apasa  sufletul  acum ,ne-apasa si ne doare.

Si staruie intr-una aceeasi intrebare : cum sa eliberam al nostru suflet de-atata apasare?
"Sa nu le repetam" se-aude un raspuns ..."Sa nu le repetam !" ecoul ii raspunde. Nici gand , nici vorba, nici fapta ce dor atat de tare. Sa le schimbam cu altele, ce-or face un lucru  mare.
Cuvinte bune si calde , ganduri frumoase , fapte bune si folositoare celor din jur, si noua. 
La prima incercare este mai greu dar cu rabdare si ajutor de Sus...simtim ca sufletul se incalzeste si chiar se lumineaza asa , ca Primavara .....ce bine ne simtim...iar  linistea coboara in noi si-n cei ce-odinioara ne ocoleau cu grija din ce in ce mai mare. Acum ne sunt alaturi si ne zambesc ....si totul este BINE. Cu primavara-n suflet avem atata soare !



Cristina David



joi, 29 ianuarie 2015

Zambetul lui Dumnezeu - dar ceresc

"De câte ori v-aţi gândit, de pildă, că noi trebuie să-i zâmbim lui Dumnezeu?"

Aceste cuvinte ale parintelui Teofil Paraian  m-au mirat cand le-am citit prima oara si m-au facut sa ma intreb in mine insami , usor nedumerita :"dar cum am putea face acest lucru?"

Aflasem intre timp , citind despre acest minunat parinte si duhovnic - caci ma castigase zambetul care aparea pe chipul sau adeseori cand vorbea multimii de credinciosi ( poate mai puti credinciosi - unii) veniti cu sutele in aule si sali de conferinta sa-i asculte vorbele pline de miere duhovniceasca ce urma sa-i hraneasca zile in sir dupa aceea, chiar luni si..o intreaga viata.
El a fost numit si pe buna dreptate, duhovnicul bucuriei". El a intrupat la modul cel mai viu bucuria in a simti,si a sti ca Dumnezeu exista si este printre noi tot timpul.

Dumnezeu este Iubire , am aflat si simtim dragostea Lui in tot ce ne daruiseste.

"Dacă Dumnezeu ne zâmbeşte - şi sigur ne zâmbeşte, nu se poate să nu ne zâmbeasă -, şi noi trebuie să-I zâmbim lui Dumnezeu. Şi suntem datori cu zâmbet. Zâmbet pentru zâmbet. De exemplu, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui. Putem să-I mulţumim zâmbindu-I pentru binefacerile pe care ni le-a dat." 

Zambetul Domnului pentru fiecare este o binecuvantare  care ne intareste speranta , bucuria , increderea. Ne umple inima de multumire , recunostinta si Iubire!



Un zambet este un cadou care nu costa , dar este daruit din inima si se adreseaza altor inimi doritoare , insetate de cel mai mic semn de afectiune din partea semenilor lor.

 *De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.

postare - Cristina David