Momente de fericire pe care ni le putem oferi atat de lesne...

Alergand in goana prin viata intr-un marathon cu scopuri mercantile ,pe care nici macar nu avem vreo garantie ca il vom castiga pe primele locuri….trecem cu totala nepasare pe langa atatea lucruri presarate de-a lungul drumului , nedand importanta decat sa obtinem cu orice pret ceea  ce NU avem si nerealizand ca ce AVEM este pretios pentru noi si  sufletele noastre, pentru sensul adevarat si valoros al vietii care ne-a fost daruita.

Iesisem “in oras” , cu treaba…in NJ,  aceasta expresie nu este proprie cand locuiesti , ca mine, intr-o localitate mica si pitoreasca inconjurata si presarata in multe locuri de verdele crud al primaverii  si flori de toate culorile. Privirea mea a fost atrasa de doi pomi infloriti , doua culori complet opuse, diferite . Un roz intens si un alb imaculat. Erau amandoi pe o pajiste care apartine unei biserici luterane. Loc de pace, loc de reculegere. Trec adesea pe acel drum, insa…azi abia am avut acea revelatie a frumosului , nu am putut sa NU observ.

In loc sa conduc mai departe in mare graba, am oprit-o. Mi-am dat jos din masina  si cu o mare bucurie , incantare, am fotografiat privelistea , fericita ca aveam de data asta celularul cu mine….pierdusem alte ocazii asemanatoare ramanand cu un sentiment de amaraciune…

Aceste ocazii nu le avem mereu, dar cand le observam , cand ne ies in cale, sa le dam atentie! Ne lumineaza si incanta sufletul, ochii , ne dau o alta perspectiva asupra vietii. A fost ca o victorie, o izbanda , dar nu materiala , ci a sufletului…Si acum , ajunsa acasa , imi revine in minte scena, tabloul minunat pe care am reusit si sa-l imortalizez. Si am pace acum, ce ma va hrani mult timp.

Sunt si alte ocazii pe care le neglijam, pur si simplu le pierdem din vedere. Sa scriem un mesaj cald ,  cuiva apropiat, sau sa le dam celor dragi un scurt telefon ca semn de atentie adevarata, neconditionata….

Sa recunosc acum, vorbind despre acest aspect, ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu prietenii minunate. Eu , de felul meu sunt neatenta cu acest lucru, dau vina pe lipsa de timp si multele sarcini de implinit zilnic. Dar ma autoinsel. Cei dragi, de ce NU UITA? Sau de ce AU timp? Nu se supara niciodata ca eu nu am dat mult timp semn de viata, pur si simplu se bucura sa ne auzim. Sa aflam unii de ceilalti…Ma bucur DIN PLIN si eu. SI, atunci imi dau seama ca NU E BINE ce fac. 

Dumnezeu ne-a daruit multe bune si frumoase, ne daruieste in continuare. Ce facem noi, cum raspundem? Uitam si sa-I multumim , cel mai adesea.

“Uităm gesturile frumoase făcute de alţii pentru noi, dar nu le uităm pe cele urâte. Uităm să întindem o mână unui suferind. Uităm să zâmbim, să privim cu duioşie, să mângâiem, să îmbrăţişăm. Uităm să spunem „mulţumesc” „te rog” „iartă-mă” „te iubesc”. Uităm să renunţăm la ură, la orgoliu, la invidie şi la toate sentimentele negative.”

Nu mai stim sa traim cu adevarat , sa simtim , sa ne bucuram , sa gustam frumusetile vietii . Nu mai stim sa rostim  intr-un extaz “ DOAMNE, cat de minunat este ! Cat de BUN esti Tu cu noi!”

Nu am exagerat de fel ce am exprimat in scris , sunt constienta ca multi dintre oameni simt la fel. Dupa cele observate , si ani destui de viata petrecuti  , cu bune si cu mai putin bune, as avea un sfat , si-l dau din inima :

Sa stim si sa putem a ne opri LA TIMP din goana vietii acesteia care tinde sa ne inghita cu totul si sa ucida ce este bun si frumos in noi . La timp ca sa vedem ce ni s-a daruit , sa ne umplem sufletele de energie luminoasa , de multumire pentru ce avem, de iubire pentru cei din jurul nostru si mai ales, IUBIRE pentru Cel Care are grija celor pacatosi, asa ca noi.

Primavara frumoasa !

Cris

Harul ne readuce zambetul in inimi si pe fetele noastre

Un gand de retinut de fiecare dintre noi : acela ca singuri  , bazandu-ne pe noi insine si puterile noastre, nu putem razbi raul din viata care nu este usoara si nu avem cum sa fim la randul nostru sprijin celor din jur , celor care sufera si duc o viata de lipsuri.

Gandul acesta daca se intipareste in mintea noastra si se pune la lucru zi de zi , face minuni atat pentru noi insine cat si pentru ceilalti.
Noi uitam sau tindem sa uitam , luati pe sus de grijile vietii , ca avem un sprijin permanent in puterea si bunatatea Lui Dumnezeu. El este acolo pentru noi. Oricand avem nevoie de ajutor , in orice moment. Nu ne paraseste niciodata , asa ne-a promis atunci cand a plecat la Tatal.

Mi-a fost dat , nu o data , sa observ diferenta dintre felul in care a decurs ziua atunci cand am inceput-o si continuat-o inaintand printre problemele ei cu gandul acesta, vorbind cu Dumnezeu neincetat si cerand sfatul sau pur si simplu lasand cu incredere greul in seama Lui spre rezolvare , si cum au mers lucrurile in zilele in care ma framantam intruna si imi faceam tot felul de griji chiar si pentru nimicuri, uitand ..uitand..si iar uitand de El. Spre incurajare , va pot spune cu multa sinceritate si dorinta de a va convinge , ca sunt multe alte persoane care mi-au impartasit acest lucru. Dumnezeu aici pe pamant cand a trait printre noi a faptuit multe si mari minuni. Tot astfel El a facut si continua sa faca minuni atat in lucruri mici cat si in problemele noastre mari care par de nerezolvat. El lucreaza in viata noastra mereu si mereu, pe tacute si nevazute insa noi trebuie sa-I dam sansa . Vedem lucrarile lui abia dupa , atunci cand realizam cum s-au petrecut toate. El are caile Lui nestiute de noi oamenii, dar sigure. Sa ne incredem , deci,  in puterea Lui .

Acest gand reflecta o realitate, un adevar care nu poate fi neglijat , este un pacat sa nu folosim ceea ce ni s-a daruit prin jertfa si sacrificiu. Pus in practica fiecarei zile din viata noastra, gandul acesta ne aduce o liniste de mare pret care ne va ghida pe nevazute spre implinirea cu bine a problemelor ce le avem in acea zi. Este asa de greu sa facem acest lucru ? Sa incercam , caci "incercarea moarte nu are" , atunci abia ne vom da seama cat este de mare puterea Domnului si cat de adanca este iubirea Lui pentru noi.

Doresc din suflet sa va ajut cu cele impartasite, sa aveti acea schimbare de inima care va va readuce zambetul pe buze la inceputul fiecarei zile. Indemnul meu catre voi este sa incercati sa pastrati gandul incurajator si facator de minuni atunci cand este insusit cu adevarat si aplicat zi de zi.
Sa devenim puternici si curajosi in fata necazurilor cu care ne confruntam de multe ori prin El , sa credem si sa ne intarim credinta prin cele constatate. Daca noi nu stim bine de ce calea nostra prin viata este presarata de bolovani mai mari sau mai mici, nu este niciodata neteda , Dumnezeu stie prea bine ce este rezervat fiecaruia si ne va scoate la Lumina. Cu o conditie : sa nu Il parasim , sa nu Il uitam si sa ne sprijinim in El.

Pace si liniste sa aveti, sa fiti scaldati in Lumina !

Zambetul inimii

Nevoi sufletesti neexprimate pot genera conflicte

Nu vor fi ideile mele cele ce voi urma sa postez, nu in intregime, mai exact.

Citim mereu, ne informam si dorim sa aflam cat mai multe si variate opinii sau date in legatura cu ceea ce ne intereseaza mai mult si mai mult...in functie uneori de dispozitia noastra de moment.

Meditam si ne intrebam, si invers, ne intrebam si meditam....
Oare ce ar fi sa schimbam din aspectele ce nu ne plac in viata noastra sufleteasca , cum sa procedam?
Dorim ca sa avem liniste launtrica iar in inima noastra sa fie eterna pace si un zambet incurajator...
Insa fiecare zi aduce cu sine alte si alte probleme, neplaceri  - iar unele dintre ele totalmente neanticipate. Cu trecerea prin fiecare asemenea noua traire ar trebui sa ne inarmam cu unele calitati pe care probabil nu le stapanim indeajuns , de aceea avem nevoie de rabdare multa si stapanire de sine, foarte greu de insusit, este adevarat.

"Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând sentimente negative.. În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii. Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent. Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte. În aceste situaţii, am face bine să ne amintim vechea zicală cu privire la importanţa desprinderii de anumite situaţii, ce vor aluneca din câmpul nostru, precum se prelinge apa de pe spatele unei răţuşte."

Dar...cum ? vine intrebarea , imediat ....aceasta usurinta de a trece nepasatori , neatinsi de remarci dureroase si uneori nedrepte  la adresa noastra nu vine de la sine, nu o avem, pur si simplu. Si pentru aceea destabilizarea emotionala despre care ne spune autorul articolului in randurile de mai sus are loc de multe ori, in alte cuvinte se repeta suparator de des in special la aceia dintre noi cu o mare sensibilitate...

"Conflictul este un aspect inevitabil al vieţilor noastre; dat fiind că, adeseori, sistemele noastre de credinţă şi modurile noastre de a fi contrastează puternic cu cele ale fiinţelor dragi, ale cunoştinţelor, ale partenerilor de afaceri, ori ale colegilor de serviciu. Totuşi, în pofida suferinţei pe care o pot declanşa neînţelegerile, ele constituie, totodată, o sursă de învăţăminte. 

Maniera în care ne strunim pe noi înşine, atunci când ne aflăm în situaţii tensionate sau conflictuale, indică nivelul nostru de răbdare, de stăpânire de sine, precum şi gradul de elevare a stărilor noastre emoţionale – calitatea energiei noastre."

Mai usor de inteles decat a gasi acele maniere , a ni le insusi. In urmatoarele idei am aflat ceea ce doream, o solutie nu tocmai greu de aplicat...

 
"Cu scopul de a soluţiona conflictele, oricât de supărătoare ar fi motivele neînţelegerilor, ar trebui să ne abordăm oponentul cu inima deschisă, plină de compasiune. Judecăţile şi vina trebuie lăsate deoparte; mai mult decât atât, ele trebuie înlocuite cu respect reciproc. Conflictul îşi are, în mod frecvent, originea, în nevoi sufleteşti neexprimate, care sunt mascate de atitudini combative, sau de un comportament agresiv. Dacă abordăm şi gestionăm o stare conflictuală, cu inimile pline de iubire şi acceptare, atunci vom fi, cu siguranţă, în măsură să găsim o cale de soluţionare favorabilă."

Asa simteam : ca iubirea, respectul si intelegerea celuilalt  , acela care ne-a tulburat prin vreo atitudine sau cuvinte nepotrivite , ar fi calea. Lipsa de prejudecati si ocolirea  resentimentelor. Ne aduc o adevarata eliberare , descatusare de apasarea sufleteasca si animozitatea care impinsa la infinit ne pot distruge si instraina chiar de noi insine.

Sa ne straduim sa acceptam ca nu toti suntem la fel, ca acel conglict creat poate ramane doar de moment si ca intelegandu-l pe oponentul nostru, ajungem la lumina si la impacare. Iar noi regasim zambetul  cald care aduce alte zambete in inimile sau pe fetele celorlalti.

Sa intelegem  ca :

 
"fiecare conflict se preschimbă într-un nou prilej de a-ţi dezvolta empatia, compasiunea şi toleranţa."

Madisyn Taylor – Puterea Compasiunii

postare si comentarii  -  Cristina David