Este fericirea mult cautata un sentiment de durata?

Fericirea, o senzatie atat de diferita de la un om la altul....caci felul in care o concepem este diferit.
Dureaza fericirea o viata intreaga? O intrebare naiva ati spune, si fara noima.
Acest sentiment atat de complex alcatuit din multe alte sentimente si trairi suprapuse, impletite in acelasi timp, traieste in noi atata timp cat ii permitem noi ca sa existe. Cu cat inaintam pe drumul vietii ne dam seama de aspecte ce nu le-am observat inainte, din prea multa concentrare asupra dorintei de A FI FERICIT.

Important este sa faci diferenta , iar acest lucru depinde in mare masura de o experienta cat mai bogata in diversitatea ei, de-a lungul vietii. La anii tineretii suntem tentati sa acceptam tot ce vedem si auzim...nu prea stim ce inseamna prefacatoria,inca. Dar urmeaza sa aflam....


Pentru mine de exemplu ,dar nu inseamna ca asa si este pentru toata lumea, (pomeneam mai sus cat de diferit este conceptul de fericire care depinde de trairile fiecaruia), fericirea vine din interiorul nostru ca raspuns al unor intamplari prin care trecem, la unele gesturi  ale celorlalti , la reactii sau comportamente din afara.


Erai intristat si ganditor? Dar te intalnesti cu o persoana care iti zambeste si iti vorbeste frumos , cu intelegere? Nu se schimba starea interioara? Mie asa mi se intampla. dintr-odatamai bine.  Un sentiment placut , linistitor se instaleaza si ma simt fericita. Atata timp cat permit acestei noi senzatii sa-mi inunde fiinta, fericirea va exista . Voi continua sa simt fericire  si o senzatie de bine in sinele meu.

 Am aflat o spusa inteleapta a scriitorului german Goethe , la care ader prin felul meu de a privi acest aspect.

  "Fiecare are in mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma."  Goethe

Fericirea este, tot dupa mine, o stare de BINE. In toata faptura noastra. Ramane in noi DOAR atat timp  cat ii permitem. Daca persoane cu o stare de indispozitie sau  anumite conjuncturi neplacute intervin ulterior si au mai multa greutate in a influenta starea noastra, fericirea pleaca, ne paraseste. Ce putem face in aceste momente?  Cum sa pastram in suflet starea de bine daruita inainte si sa ignoram raul aparut pe neasteptate ? Este greu, dar  dupa cateva incercari, veti constata ca este chiar usor. Si extrem de benefic.

Multe stari de indispozitie survin in urma unor intamplari neplacute. Daca ne lasam prada lor , greseala este a noastra si vom plati. 
Prin cele constatate , recunoastem caracterul efemer al fericirii omenesti. Si totodata caracterul ei pur personal, conjunctural si subiectiv.

Starea de fericire si intensitatea sau durata ei este dependenta de fiecare fiinta , de felul in care prelucreaza datele vietii zilnice sau de mai lunga durata...Am intanit oameni pe care un zambet sincer si vorbe calde nu ii putea face fericiti, nici macar pe moment.  In viata noastra nimic nu are o existenta de durata, la fel este cu fericirea... Sa-i permitem acestei stari sa ne bucure macar cateva momente! In care sa uitam de greutati, nemultumiri si lipsuri. Fericirea dureaza numai atata timp cat ii ingaduim de a ramane in noi. Atata timp cat dorim sa fim fericiti.

Sa ne alaturam dorintei de a fi fericiti a altora. Sa participam la fericirea celorlalti. Zambind, mangaind cu cuvintele o inima intristata, aducand bucurie in sufletul cuiva pritr-un gest sau o privire. Este oare prea greu? Nu cred , dar necesita multa intelegere, iubire de aproapele si consideratie pentru cei din jur.  Ne gandim la acest lucru? Acordam putin timp celuilalt? Cat de des? Intrebari care trebuie sa existe in mintea nostra si carora este benefic si pentru noi ca sa le gasim un raspuns bun.

"Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!" - Octavian Pale

r

 Cristina David

Primavara din suflet

Prilej de multa bucurie , caci Primvara a sosit ! Din vremuri de demult, ziua prima din luna Martie deschide usa primaverii care in fiecare an revine printre noi sa ne dezmorteasca dupa o lunga hibernare prin lunile lungi , geroase si inzapezite ale Iernii celei aspre.

Sufletele noastre se incalzesc la soarele tot mai prietenos, la aerul improspatat si inmiresmat de parfumul florilor care se itesc precum pete de culori vii in covorul din ce in ce mai verde al ierbii rasarite peste tot : campii  valurite , dealuri domoale , gradini odihnitoare , parcuri incantatoare.

Primavara ne mangaie si ne zambeste cu cerul de un azuriu luminos ce ne delecteaza ochii...si ne incanta inima.

Revenim cu mult entuziasm la viata , odata cu natura ce izbucneste cu-o  forta de nestavilit.
Sufletul se bucura din plin , cunoaste iar multumirea, fericirea , ii vine  a pluti pe norii albi razleti ce cerul impanzesc facandu-l mai albastru...

Totul este armonie, bucurie , nu mai tremuram de frig, iar inima canta psalmi de multumire inaltand lauda Creatorului atator minunatii care farmeca ochii, mintea, sufletul...

Si...pe neasteptate , brusc, ne trezim la o dimineata cenusie cu nori nemilosi ce-ntuneca totul in jur . Sufletul se intristeaza si aproape plange...unde-i oare Primavara? Incotro s-a dus, ne-a parasit? Am suparat-o cu ceva? nu apucam sa ne dumerim ca picuri grei de apa incep sa cada din norii cei grei ...si cerul plange ! Iar sufletul, la fel...si apa care se cerne de sus tot cade , cade neincetat.
Zgribuliti inaintam prin ploaie cu ochii in pamant. 

Privirea cauta in sus, intrebatoare : cat o mai tine tot asa?
Dar uite! ...e o parere doar ? norii se lumineaza ..A, da , o raza alba radioasa razbate dintre ei . Nu trece mult si cerul e albastru ,  lumina-i peste tot ! Caldura ne patrunde atata de placut ....

Si asta-i ce dorim ...un suflet bun si cald si care nu-i ranit .

 Suntem simple fiinte care ne ducem viata  in lumea asta mare . Unde de multe ori atat de greu ne pare...de ce se strange al nostru suflet atat de tare?

De ne gandim atent mintea ni se deschide si-ntrezarim franturi de ganduri rele, urate  si intunecate , discernem vorbe taioase ca un brici ....apar , din amintire si fapte , nu faloase, ci tare dureroase. Dar cand si cum? Le facem si nu stim?. De ne-aplecam adanc asupra mintii noastre aflam in profunzime  si lucruri odioase ce-apasa  sufletul  acum ,ne-apasa si ne doare.

Si staruie intr-una aceeasi intrebare : cum sa eliberam al nostru suflet de-atata apasare?
"Sa nu le repetam" se-aude un raspuns ..."Sa nu le repetam !" ecoul ii raspunde. Nici gand , nici vorba, nici fapta ce dor atat de tare. Sa le schimbam cu altele, ce-or face un lucru  mare.
Cuvinte bune si calde , ganduri frumoase , fapte bune si folositoare celor din jur, si noua. 
La prima incercare este mai greu dar cu rabdare si ajutor de Sus...simtim ca sufletul se incalzeste si chiar se lumineaza asa , ca Primavara .....ce bine ne simtim...iar  linistea coboara in noi si-n cei ce-odinioara ne ocoleau cu grija din ce in ce mai mare. Acum ne sunt alaturi si ne zambesc ....si totul este BINE. Cu primavara-n suflet avem atata soare !

Cristina David

Zambetul lui Dumnezeu - dar ceresc

"De câte ori v-aţi gândit, de pildă, că noi trebuie să-i zâmbim lui Dumnezeu?"

Aceste cuvinte ale parintelui Teofil Paraian  m-au mirat cand le-am citit prima oara si m-au facut sa ma intreb in mine insami , usor nedumerita :"dar cum am putea face acest lucru?"

Aflasem intre timp , citind despre acest minunat parinte si duhovnic - caci ma castigase zambetul care aparea pe chipul sau adeseori cand vorbea multimii de credinciosi ( poate mai puti credinciosi - unii) veniti cu sutele in aule si sali de conferinta sa-i asculte vorbele pline de miere duhovniceasca ce urma sa-i hraneasca zile in sir dupa aceea, chiar luni si..o intreaga viata.
El a fost numit si pe buna dreptate, duhovnicul bucuriei". El a intrupat la modul cel mai viu bucuria in a simti,si a sti ca Dumnezeu exista si este printre noi tot timpul.

Dumnezeu este Iubire , am aflat si simtim dragostea Lui in tot ce ne daruiseste.

"Dacă Dumnezeu ne zâmbeşte - şi sigur ne zâmbeşte, nu se poate să nu ne zâmbeasă -, şi noi trebuie să-I zâmbim lui Dumnezeu. Şi suntem datori cu zâmbet. Zâmbet pentru zâmbet. De exemplu, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru binefacerile Lui. Putem să-I mulţumim zâmbindu-I pentru binefacerile pe care ni le-a dat." 

Zambetul Domnului pentru fiecare este o binecuvantare  care ne intareste speranta , bucuria , increderea. Ne umple inima de multumire , recunostinta si Iubire!

Un zambet este un cadou care nu costa , dar este daruit din inima si se adreseaza altor inimi doritoare , insetate de cel mai mic semn de afectiune din partea semenilor lor.

 *De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.

postare - Cristina David