Nevoi sufletesti neexprimate pot genera conflicte

Nu vor fi ideile mele cele ce voi urma sa postez, nu in intregime, mai exact.

Citim mereu, ne informam si dorim sa aflam cat mai multe si variate opinii sau date in legatura cu ceea ce ne intereseaza mai mult si mai mult...in functie uneori de dispozitia noastra de moment.

Meditam si ne intrebam, si invers, ne intrebam si meditam....
Oare ce ar fi sa schimbam din aspectele ce nu ne plac in viata noastra sufleteasca , cum sa procedam?
Dorim ca sa avem liniste launtrica iar in inima noastra sa fie eterna pace si un zambet incurajator...
Insa fiecare zi aduce cu sine alte si alte probleme, neplaceri  - iar unele dintre ele totalmente neanticipate. Cu trecerea prin fiecare asemenea noua traire ar trebui sa ne inarmam cu unele calitati pe care probabil nu le stapanim indeajuns , de aceea avem nevoie de rabdare multa si stapanire de sine, foarte greu de insusit, este adevarat.

"Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând sentimente negative.. În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii. Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent. Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte. În aceste situaţii, am face bine să ne amintim vechea zicală cu privire la importanţa desprinderii de anumite situaţii, ce vor aluneca din câmpul nostru, precum se prelinge apa de pe spatele unei răţuşte."

Dar...cum ? vine intrebarea , imediat ....aceasta usurinta de a trece nepasatori , neatinsi de remarci dureroase si uneori nedrepte  la adresa noastra nu vine de la sine, nu o avem, pur si simplu. Si pentru aceea destabilizarea emotionala despre care ne spune autorul articolului in randurile de mai sus are loc de multe ori, in alte cuvinte se repeta suparator de des in special la aceia dintre noi cu o mare sensibilitate...

"Conflictul este un aspect inevitabil al vieţilor noastre; dat fiind că, adeseori, sistemele noastre de credinţă şi modurile noastre de a fi contrastează puternic cu cele ale fiinţelor dragi, ale cunoştinţelor, ale partenerilor de afaceri, ori ale colegilor de serviciu. Totuşi, în pofida suferinţei pe care o pot declanşa neînţelegerile, ele constituie, totodată, o sursă de învăţăminte. 

Maniera în care ne strunim pe noi înşine, atunci când ne aflăm în situaţii tensionate sau conflictuale, indică nivelul nostru de răbdare, de stăpânire de sine, precum şi gradul de elevare a stărilor noastre emoţionale – calitatea energiei noastre."

Mai usor de inteles decat a gasi acele maniere , a ni le insusi. In urmatoarele idei am aflat ceea ce doream, o solutie nu tocmai greu de aplicat...

 
"Cu scopul de a soluţiona conflictele, oricât de supărătoare ar fi motivele neînţelegerilor, ar trebui să ne abordăm oponentul cu inima deschisă, plină de compasiune. Judecăţile şi vina trebuie lăsate deoparte; mai mult decât atât, ele trebuie înlocuite cu respect reciproc. Conflictul îşi are, în mod frecvent, originea, în nevoi sufleteşti neexprimate, care sunt mascate de atitudini combative, sau de un comportament agresiv. Dacă abordăm şi gestionăm o stare conflictuală, cu inimile pline de iubire şi acceptare, atunci vom fi, cu siguranţă, în măsură să găsim o cale de soluţionare favorabilă."

Asa simteam : ca iubirea, respectul si intelegerea celuilalt  , acela care ne-a tulburat prin vreo atitudine sau cuvinte nepotrivite , ar fi calea. Lipsa de prejudecati si ocolirea  resentimentelor. Ne aduc o adevarata eliberare , descatusare de apasarea sufleteasca si animozitatea care impinsa la infinit ne pot distruge si instraina chiar de noi insine.

Sa ne straduim sa acceptam ca nu toti suntem la fel, ca acel conglict creat poate ramane doar de moment si ca intelegandu-l pe oponentul nostru, ajungem la lumina si la impacare. Iar noi regasim zambetul  cald care aduce alte zambete in inimile sau pe fetele celorlalti.

Sa intelegem  ca :

 
"fiecare conflict se preschimbă într-un nou prilej de a-ţi dezvolta empatia, compasiunea şi toleranţa."

Madisyn Taylor – Puterea Compasiunii

postare si comentarii  -  Cristina David

 

 

Primavara din suflet

Prilej de multa bucurie , caci Primvara a sosit ! Din vremuri de demult, ziua prima din luna Martie deschide usa primaverii care in fiecare an revine printre noi sa ne dezmorteasca dupa o lunga hibernare prin lunile lungi , geroase si inzapezite ale Iernii celei aspre.

Sufletele noastre se incalzesc la soarele tot mai prietenos, la aerul improspatat si inmiresmat de parfumul florilor care se itesc precum pete de culori vii in covorul din ce in ce mai verde al ierbii rasarite peste tot : campii  valurite , dealuri domoale , gradini odihnitoare , parcuri incantatoare.

Primavara ne mangaie si ne zambeste cu cerul de un azuriu luminos ce ne delecteaza ochii...si ne incanta inima.

Revenim cu mult entuziasm la viata , odata cu natura ce izbucneste cu-o  forta de nestavilit.
Sufletul se bucura din plin , cunoaste iar multumirea, fericirea , ii vine  a pluti pe norii albi razleti ce cerul impanzesc facandu-l mai albastru...

Totul este armonie, bucurie , nu mai tremuram de frig, iar inima canta psalmi de multumire inaltand lauda Creatorului atator minunatii care farmeca ochii, mintea, sufletul...

Si...pe neasteptate , brusc, ne trezim la o dimineata cenusie cu nori nemilosi ce-ntuneca totul in jur . Sufletul se intristeaza si aproape plange...unde-i oare Primavara? Incotro s-a dus, ne-a parasit? Am suparat-o cu ceva? nu apucam sa ne dumerim ca picuri grei de apa incep sa cada din norii cei grei ...si cerul plange ! Iar sufletul, la fel...si apa care se cerne de sus tot cade , cade neincetat.
Zgribuliti inaintam prin ploaie cu ochii in pamant. 

Privirea cauta in sus, intrebatoare : cat o mai tine tot asa?
Dar uite! ...e o parere doar ? norii se lumineaza ..A, da , o raza alba radioasa razbate dintre ei . Nu trece mult si cerul e albastru ,  lumina-i peste tot ! Caldura ne patrunde atata de placut ....

Si asta-i ce dorim ...un suflet bun si cald si care nu-i ranit .

 Suntem simple fiinte care ne ducem viata  in lumea asta mare . Unde de multe ori atat de greu ne pare...de ce se strange al nostru suflet atat de tare?

De ne gandim atent mintea ni se deschide si-ntrezarim franturi de ganduri rele, urate  si intunecate , discernem vorbe taioase ca un brici ....apar , din amintire si fapte , nu faloase, ci tare dureroase. Dar cand si cum? Le facem si nu stim?. De ne-aplecam adanc asupra mintii noastre aflam in profunzime  si lucruri odioase ce-apasa  sufletul  acum ,ne-apasa si ne doare.

Si staruie intr-una aceeasi intrebare : cum sa eliberam al nostru suflet de-atata apasare?
"Sa nu le repetam" se-aude un raspuns ..."Sa nu le repetam !" ecoul ii raspunde. Nici gand , nici vorba, nici fapta ce dor atat de tare. Sa le schimbam cu altele, ce-or face un lucru  mare.
Cuvinte bune si calde , ganduri frumoase , fapte bune si folositoare celor din jur, si noua. 
La prima incercare este mai greu dar cu rabdare si ajutor de Sus...simtim ca sufletul se incalzeste si chiar se lumineaza asa , ca Primavara .....ce bine ne simtim...iar  linistea coboara in noi si-n cei ce-odinioara ne ocoleau cu grija din ce in ce mai mare. Acum ne sunt alaturi si ne zambesc ....si totul este BINE. Cu primavara-n suflet avem atata soare !

Cristina David