Fericirea, o senzatie atat de diferita de la un om la altul....caci felul in care o concepem este diferit.
Dureaza fericirea o viata intreaga? O intrebare naiva ati spune, si fara noima.
Acest sentiment atat de complex alcatuit din multe alte sentimente si trairi suprapuse, impletite in acelasi timp, traieste in noi atata timp cat ii permitem noi ca sa existe. Cu cat inaintam pe drumul vietii ne dam seama de aspecte ce nu le-am observat inainte, din prea multa concentrare asupra dorintei de A FI FERICIT.
Important este sa faci diferenta , iar acest lucru depinde in mare masura de o experienta cat mai bogata in diversitatea ei, de-a lungul vietii. La anii tineretii suntem tentati sa acceptam tot ce vedem si auzim...nu prea stim ce inseamna prefacatoria,inca. Dar urmeaza sa aflam....
Pentru mine de exemplu ,dar nu inseamna ca asa si este pentru toata lumea, (pomeneam mai sus cat de diferit este conceptul de fericire care depinde de trairile fiecaruia), fericirea vine din interiorul nostru ca raspuns al unor intamplari prin care trecem, la unele gesturi ale celorlalti , la reactii sau comportamente din afara.
Erai intristat si ganditor? Dar te intalnesti cu o persoana care iti zambeste si iti vorbeste frumos , cu intelegere? Nu se schimba starea interioara? Mie asa mi se intampla. dintr-odatamai bine. Un sentiment placut , linistitor se instaleaza si ma simt fericita. Atata timp cat permit acestei noi senzatii sa-mi inunde fiinta, fericirea va exista . Voi continua sa simt fericire si o senzatie de bine in sinele meu.
Am aflat o spusa inteleapta a scriitorului german Goethe , la care ader prin felul meu de a privi acest aspect.
"Fiecare are in mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma." Goethe
Fericirea este, tot dupa mine, o stare de BINE. In toata faptura noastra. Ramane in noi DOAR atat timp cat ii permitem. Daca persoane cu o stare de indispozitie sau anumite conjuncturi neplacute intervin ulterior si au mai multa greutate in a influenta starea noastra, fericirea pleaca, ne paraseste. Ce putem face in aceste momente? Cum sa pastram in suflet starea de bine daruita inainte si sa ignoram raul aparut pe neasteptate ? Este greu, dar dupa cateva incercari, veti constata ca este chiar usor. Si extrem de benefic.
Multe stari de indispozitie survin in urma unor intamplari neplacute. Daca ne lasam prada lor , greseala este a noastra si vom plati.
Prin cele constatate , recunoastem caracterul efemer al fericirii omenesti. Si totodata caracterul ei pur personal, conjunctural si subiectiv.
Starea de fericire si intensitatea sau durata ei este dependenta de fiecare fiinta , de felul in care prelucreaza datele vietii zilnice sau de mai lunga durata...Am intanit oameni pe care un zambet sincer si vorbe calde nu ii putea face fericiti, nici macar pe moment. In viata noastra nimic nu are o existenta de durata, la fel este cu fericirea... Sa-i permitem acestei stari sa ne bucure macar cateva momente! In care sa uitam de greutati, nemultumiri si lipsuri. Fericirea dureaza numai atata timp cat ii ingaduim de a ramane in noi. Atata timp cat dorim sa fim fericiti.
Sa ne alaturam dorintei de a fi fericiti a altora. Sa participam la fericirea celorlalti. Zambind, mangaind cu cuvintele o inima intristata, aducand bucurie in sufletul cuiva pritr-un gest sau o privire. Este oare prea greu? Nu cred , dar necesita multa intelegere, iubire de aproapele si consideratie pentru cei din jur. Ne gandim la acest lucru? Acordam putin timp celuilalt? Cat de des? Intrebari care trebuie sa existe in mintea nostra si carora este benefic si pentru noi ca sa le gasim un raspuns bun.
"Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet, este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!" - Octavian Pale
