Prilej de multa bucurie , caci Primvara a sosit ! Din vremuri de demult, ziua prima din luna Martie deschide usa primaverii care in fiecare an revine printre noi sa ne dezmorteasca dupa o lunga hibernare prin lunile lungi , geroase si inzapezite ale Iernii celei aspre.
Sufletele noastre se incalzesc la soarele tot mai prietenos, la aerul improspatat si inmiresmat de parfumul florilor care se itesc precum pete de culori vii in covorul din ce in ce mai verde al ierbii rasarite peste tot : campii valurite , dealuri domoale , gradini odihnitoare , parcuri incantatoare.
Primavara ne mangaie si ne zambeste cu cerul de un azuriu luminos ce ne delecteaza ochii...si ne incanta inima.
Revenim cu mult entuziasm la viata , odata cu natura ce izbucneste cu-o forta de nestavilit.
Sufletul se bucura din plin , cunoaste iar multumirea, fericirea , ii vine a pluti pe norii albi razleti ce cerul impanzesc facandu-l mai albastru...
Totul este armonie, bucurie , nu mai tremuram de frig, iar inima canta psalmi de multumire inaltand lauda Creatorului atator minunatii care farmeca ochii, mintea, sufletul...
Si...pe neasteptate , brusc, ne trezim la o dimineata cenusie cu nori nemilosi ce-ntuneca totul in jur . Sufletul se intristeaza si aproape plange...unde-i oare Primavara? Incotro s-a dus, ne-a parasit? Am suparat-o cu ceva? nu apucam sa ne dumerim ca picuri grei de apa incep sa cada din norii cei grei ...si cerul plange ! Iar sufletul, la fel...si apa care se cerne de sus tot cade , cade neincetat.
Zgribuliti inaintam prin ploaie cu ochii in pamant.
Privirea cauta in sus, intrebatoare : cat o mai tine tot asa?
Dar uite! ...e o parere doar ? norii se lumineaza ..A, da , o raza alba radioasa razbate dintre ei . Nu trece mult si cerul e albastru , lumina-i peste tot ! Caldura ne patrunde atata de placut ....
Si asta-i ce dorim ...un suflet bun si cald si care nu-i ranit .
Suntem simple fiinte care ne ducem viata in lumea asta mare . Unde de multe ori atat de greu ne pare...de ce se strange al nostru suflet atat de tare?
De ne gandim atent mintea ni se deschide si-ntrezarim franturi de ganduri rele, urate si intunecate , discernem vorbe taioase ca un brici ....apar , din amintire si fapte , nu faloase, ci tare dureroase. Dar cand si cum? Le facem si nu stim?. De ne-aplecam adanc asupra mintii noastre aflam in profunzime si lucruri odioase ce-apasa sufletul acum ,ne-apasa si ne doare.
Si staruie intr-una aceeasi intrebare : cum sa eliberam al nostru suflet de-atata apasare?
"Sa nu le repetam" se-aude un raspuns ..."Sa nu le repetam !" ecoul ii raspunde. Nici gand , nici vorba, nici fapta ce dor atat de tare. Sa le schimbam cu altele, ce-or face un lucru mare.
Cuvinte bune si calde , ganduri frumoase , fapte bune si folositoare celor din jur, si noua.
La prima incercare este mai greu dar cu rabdare si ajutor de Sus...simtim ca sufletul se incalzeste si chiar se lumineaza asa , ca Primavara .....ce bine ne simtim...iar linistea coboara in noi si-n cei ce-odinioara ne ocoleau cu grija din ce in ce mai mare. Acum ne sunt alaturi si ne zambesc ....si totul este BINE. Cu primavara-n suflet avem atata soare !
Cristina David
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu